Serban Huidu ( Cronica Carcotasilor ) in stare grava dupa un accident la schi

Realizatorul TV Şerban Huidu este în comă la un spital din Austria după ce a suferit un grav accident la schi. Huidu a fost dus în stare gravă la un spital din Innsbruck. Coma a fost indusă medici pentru a-i putea fi administrată o serie de medicamente.
Prezentatorul se afla în vacanţă alături de familia sa, în Austria. Huidu a coborât pârtia în viteză, a pierdut controlul schiurilor şi s-a lovit de un pom. Potrivit unor surse, Huidu ar fi încercat să evite nişte copii aflaţi pe pârtie. Realizatorul Tv a fost dus la spitalul din Innsbruck, cu hemoragie craniană. Medicii austrieci au confirmat internarea unui cetăţean român în spital, însă nu au dezvăluit numele acestuia, la cererea familiei.
În urma producerii accidentului, familia prezentatorului a solicitat ajutorul Ambasadei României în Austria. Soţia lui Huidu a declarat pentru   Cancan că următoarele 24 de ore sunt critice.
 În vîrstă de 34 de ani, Şerban Huidu a devenit cunoscut la sfârşitul anilor '90, prin emisiunea Cronica Crcotaşilor de la Radio 21. În 2000, emisiunea prezentată de Huidu a debutat pe micile ecrane.

Will Keep updated ...



UPDATE: Magda Istrate, PR-ul postului Prima TV, a declarat pentru libertatea.ro că Huidu a suferit un accident la schi, dar nu a putut da amănunte în legătură cu cât de gravă este starea de sănătate a prezentatorului: "Da, este adevărat, Şerban Huidu a avut un accident la schi, dar nu vă pot da mai multe amănunte. În prezent, medicii investighează starea lui de sănătate".
Şerban Sebastian Huidu are 34 de ani şi este prezentator de radio şi de televiziune. El prezintă împreună cu Mihai Găinuşă show-ul matinal de la radio Kiss FM şi emisiunea de la Prima TV, "Cronica Cârcotaşilor". Huidu este căsătorit cu Cristina şi are doi copii, unul de patru ani şi celălalt în vârstă de doi ani.

Maestrul Adrian Păunescu a plecat dintre noi. Dumnezeu sa il odihneasca

Moartea unui poet nu-i un moment prea fericit, mai ales cînd este vorba despre Adrian Păunescu, un tip vulcanic, care nu prea a ştiut cum să-şi managerizeze talentul şi a sfîrşit pe un pat de spital. Sigur, şocul cel mai mare va fi simţit de familie, de fata lui care îl iubea foarte tare. Rămîne acum sarcina istoricilor sau istoricilor literaturii române ca să-i stabilească rolul jucat în istoria contemporană, au fost deja analizate poeziile sau cîntecele cenaclului Flacăra, un fenomen de manipulare a maselor, un fel de Flower Power cu voie de la Securitate, de Guerrila Marketing al valorilor comuniste, iar bieţii tineri s-au lăsat duşi de nas, le-a fost speculată nevoia de libertate. După 90 fenomenul Piaţa Universităţii s-a molipsit şi el de acest folkism, poate că oamenii nu aveau un alt model mental, iar lozincile strigate în timpul Revoluţiei desculţilor din 1989 erau uneori chiar versuri din poeziile sale, intrate în folclor.

 Poeziile adevărate le-a scris la începutul carierei, în primele cinci volume, după aceea s-a lăsat manipulat şi a devenit o rotiţă din sistemul de propagandă al regimului Ceauşescu, Partidul Comunist i-a dat în grijă conştiinţele tinerilor care veneau la acele spectacole, iar după marea revoltă populară a devenit o figură marcantă a partidului nou creat de Ion Iliescu şi un fel de stegar simbolic al comunismului pierdut. Şi-a făcut un soi de autodafe televizat declarind intr-o emisiune de a lui Tatulici ca e un porc, iar tinerii taranisti i-au agatat un cap de porc in fata portii casei. Amicul lui, Eugen Barbu, i-a scris un pamflet publicat postum si intitulat “Folkul şi porcul”, în care îl făcea praf pur şi simplu, înşirînd tot felul de zvonuri şi trăsnăi care au circulat pe seama sa. Prin anii 90 a devenit om de televiziune şi a realizat multe talk-showuri, şi a încercat să-şi readucă imaginea de mare poeta vates de dinainte.
 Stilistic, era un amestec de Allen Ginsberg şi Maiakovski, S. Esenin şi Frank O Hara, ar fi putut fi un Vîsoţki, dar a schimbat tabăra, a mutat poezia pe scenă, a vrut să o transforme într-un spectacol de masă, atît de drag propagandei comuniste, care şi-a dat imediat seama de imensul potenţial şi l-a acaparat din primul moment, lui îi plăceau luminile rampei, era un actor ratat, “un biet actor”, un histrion, a scris mii de poeme mai mult sau mai puţin biografice, ultimul pe patul de spital, era şi un foarte bun versificator, avea geniu verbal, acum ar fi putut deveni copywriter, putea scrie un poem aproape despre orice, s-a întors la epoca lui Hugo sau Alecsandri, care scriau de zor poezii pe evantaiul unor doamne, foarte multe dintre versurile lui erau strict ocazionale, dedicate unor persoane la care ţinea, avea în cap un dicţionar imens de rime, din acest motiv în opera lui există un imens balast poetic. Izvorul lui poetic bolborosea tot timpul, scotea tot timpul metafore, tropi diferiţi, făcea parte din acea lume eminesciană care “gîndea în basme şi vorbea în poezii”. L-am urmărit la emisiunea Naşul, cred că a fost ultima lui apariţie televizată, se vedea că face un efort să vorbească, tuşea groaznic, aş putea spune că şi-a trăit şi viaţa şi moartea pe ecran.
 În emisiune a născut o singură imagine frumoasă, îi povestea lui Radu Moraru că îşi iubeşte patria şi că în timp ce stătea la Chicago cu o bursă se gîndea la ţara lui şi îi venea în minte o singură imagine, cea a zăpezii care cădea pe crucea de pe Caraiman, o metaforă superbă, pe care a trecut-o într-un poem al dorului de casă. Suna ca un testament literar, ai fi spus că vrea să-şi ia adio de la ţara lui. Adrian Păunescu era un poet al iernii, a temei de frig, un poet meteosensibil, un fel de Ovidiu exilat la pontul Euxin, un fel de Robert Frost al poeziei române, şi un poet care l-a rugat pe moş Gerilă ca să i-l aducă înapoi pe moş Crăciun, un poet care s-a bătut cum a ştiut el mai bine pentru conservarea identităţii noastre culturale sau naţionale, uneori strecurînd şopîrle alteori preamărind pe liderii politici ai vremii.
 A inventat revista Flacăra, unde a făcut un fel de şcoală de jurnalism autohton, le-a dat contur rebusiştilor, s-a implicat în mitul marii iubiri fotbalistice din jurul Craiovei maxima, prima echipă de fotbal de la noi cu rezultate europene, în Flacăra a pus accent pe jurnalismul de investigaţie, atîta cît era voie pe atunci, dar a făcut şi unele concesii regimului căci nu era almanah care să nu aibă vreo 20 de pagini consacrate lui Ceauşescu cu poze ale marilor sale ctitorii, îmi pare rău că nu am păstrat aceste mărturii, am fost obligat să le arunc din cauza lipsei de spaţiu în bibliotecă. Personal pot spune că eu nu am fost niciodată la cenaclul lui, eram copil şi nu-mi plăcea din cale-afară muzica folk, sigur ascultam acele cîntece la radio, unele erau simple preluări, cred că a adaptat o melodie celebră a Allei Pugaciova, Arlekino, uneori copiii le ştiau pe dinafară, cîntau melodiile Tatianei Stepa, a lui Nicu Alifantis, Florian Pittiş, Victor Socaciu, etc. etc. dar cînd am revăzut acel documentar despre turneele lor prin ţară mi s-a părut că nu aveau cine ştie ce instrumente muzicale, aveau nişte difuzoare construite de ei din nişte lăzi, nişte sintetizatoare de te apuca rîsul, cred că nici amatorii din ziua de azi nu mai cîntă pe la nunţi cu asemenea scule.
Cred că dacă nu ar fi existat Adrian Păunescu acel cenaclu, imaginea sărăciei nostre naţionale, nu ar fi durat nici măcar o zi sau două. Este adevărat că a descoperit o serie de artişti, care s-au depărtat de el, şi-au găsit propriul lor drum. Cenaclul Flacăra era din punctul de vedere tehnic doar o improvizaţie iar acest lucru s-a văzut mai ales în acel spectacol de la Ploieşti, cînd 5 tineri au fost ucişi şi alţi o sută au fost răniţi de un accident stupid, care ar fi putut fi evitat dacă poetul ar fi fost lucid.  Pentru acele zece douăzeci de poezii adevărate, pentru cele cîteva metafore extraordinare, el va rămîne un poet generic al unei cauze pierdute, al unei generaţii fără şanse, fără salvare. Păcat de atîta talent irosit, aruncat la gunoi cu nonşalanţă şi cu o inconştienţă tipică pentru el. Dumnezeu să-l ierte!

Mentalitate de Antimanelist

O mentalitate gresita: cea de anti-manelist

Dupa atatea discutii despre manelisti, manelism, Guta & Company, a venit si randul antimanelistilor, care sunt fix opusul manelistilor. Nu imi este deloc greu sa recunosc faptul ca atitudinea de antimanelist este la fel de gresita precum cea de manelist...in majoritatea cazurilor. Eu nu suport manelele, sunt anti-manele si anti-manelism, nu insa si anti-manelist. Aceasta inseamna ca eu nu suport acest gen muzical si "artistii" genului si nici aceasta moda, manelismul. Nicidecum nu inseamna ca nu ii suport pe cei care asculta manele. Cu asa ceva se ocupa anti-manelistii. Daca nu esti de acord cu gusturile cuiva, daca tie nu-ti place ceea ce ii place lui, nu inseamna ca trebuie sa-l injuri si sa-l respingi. Sutele de asa-zise campanii anti-manele care s-au tot facut pana acum, toate fara pic de succes, i-au vizat mai mult pe cei care asculta manele si nu manelele in sine sau pe cei care le canta. Din numeroasele discutii pe care le-am purtat cu diverse persoane pe aceasta tema si din majoritatea parerilor pe care le-am citit pe internet (pe tot felul de forumuri, bloguri, chaturi) a reiesit clar ca exista un conflict (prea) aprins intre manelisti si antimanelisti. Si acest lucru chiar nu este bun si nu ajuta la nimic. Sunt de acord ca nu strica niciodata sa critici manelele, manelismul, manelistii (aici ma refer numai la cei care canta) si sa-i si injuri (daca acest lucru te face sa te simti mai bine). Merita putin criticati si ascultatorii genului, dar numai pentru a-i mai trezi putin la realitate, dar nu merita sa fie injurati, ignorati sau discriminati in vreun fel. Un om nu merita sa fie discriminat doar pentru gusturile sale, mai ales daca acestea nu ii afecteaza cu ceva pe cei din jur.
O vorba pe care o aud mereu din gura anti-manelistilor: "toti cei care asculta manele sunt prosti". Un lucru cat se poate de neadevarat. Destule persoane pe care le cunosc eu, care se pot lauda cu o inteligenta peste medie, asculta manele. Poate ca acele persoane sunt putin mai inculte, sau au un motiv stiut numai de ei pentru care le asculta, dar adevarul este ca nu numai cei redusi mintal asculta manele. De exemplu, cunosc pe cineva care este olimpic la matematica si asculta manele. Stiu ca nu are nici o treaba matematica cu manelele (in afara de faptul ca "aia da-i zice matimatica" o mai folosesc uneori cu succes manelistii pentru a-si numara "bishtarii"), dar chiar trebuie sa fii inteligent pt a fi olimpic la matematica.
De fapt, iq-ul nici nu prea conteaza. Fiecare om are gusturile lui, acestea stabilindu-se in functie de educatia primita si principiile dezvoltate de acel om.
In incheiere, as vrea sa subliniez faptul ca oamenii nu trebuie condamnati pentru alegerile lor, mai ales daca acestea nu au o influenta negativa asupra celor din jur. Traim intr-o tara libera si preferintele semenilor nostri trebuie respectate...sau ignorate. Doar preferintele, nu si oamenii.

Manelismul ...

Definita prostului gust

Stiu ca sunt sute de articole despre manele, multe siteuri care le critica sau le ridica in slavi. De asemenea, stiu ca nu mai poate fi spus nimic in plus. Si...stiu ca nimeni nu se va mai obosi sa citeasca si articolul acesta. Probabil multi vor spune: "Daca tot stii ca nu ai nimic nou de spus, de ce te bagi unde nu-ti fierbe oala?" Nu sunt bucatar deci nu-mi pasa daca imi fierbe sau nu oala. Atat timp cat manelele continua sa faca parte din viata noastra, vor mai fi multe de spus (sau de re-spus).

Nu-mi judecati gresit spusele..."Manelele fac parte din viata noastra" este o afirmatie cat se poate de corecta, care este valabila atat pentru manelisti, cat si pentru antimanelisti.
Si, lasand deoparte partea obiectiva a articolului, trec la pareri personale.

Eu...sunt scarbit de acest gen de muzica, de aceasta industrie. Sunt scarbit de acest curent: manelismul. Multi manelisti spun ca este imposibil sa nu-ti placa macar o manea. Asta inseamna ca au o viziune extrem de limitata. Multe lucruri sunt imposibile, dar nu unele atat de banale. Este foarte posibil sa nu-ti placa nici o manea. Nu vorbesc de altii, ci doar de exemplul personal. Cum ar putea sa-mi placa, cand stiu ca majoritatea sunt plagiate? Daca o manea suna bine nu inseamna ca maneaua e faina sau ca "artistul" a facut-o sa sune bine. Tot ce suna cat de cat bine este partea copiata de la cine stie ce melodie straina. In fond, ceea ce-ti place tie atat de mult este melodia originala si nu maneaua. Nu exista manele care sa sune bine. Pacat ca unii nu-si dau seama de acest lucru. Sau unii sunt prea nepasatori si tot maneaua o ridica in slavi. Totusi, mai sunt unele manele care nu sunt plagiate. Tot nu ma incanta, caci nici macar stilul nu este original: maneaua reprezinta un amestec de muzica orientala, muzica populara si tiganeasca.

Ca orice lucru care se vrea a fi o melodie, maneaua este de cele mai multe ori compusa din trei parti esentiale: versuri, fundal sonor (negativul) si ritm.

1. versuri
lucru admirabil, in general versurile manelelor sunt ORIGINALE! Extraordinar, magnific, aplauze! Intr-adevar, o mare realizare. Chiar daca toate sunt de kkt, tot este o mare realizare ca sunt originale. Cred ca exista o regula, toate versurile manelelor trebuie sa fie de tot rahatul. Cuvinte puse aiurea, stalcite si articulate in toate felurile (faimoasele agramaticalitati), tot felul de interjectii, totul pentru a iesi rima. Deh, uneori nu iese, dar se compenseaza cu o lalaiala. Totusi, rima iese de multe ori, manelistii au un talent deosebit pentru acest lucru. Si cum sa nu aiba, cand la ei "iepure" rimeaza cu "farmacie", "ratie" cu "smecherie" si multe altele de acest fel.

2. fundal sonor
de obicei copiat si prelucrat. Si doamne, cata prelucrare! De cele mai multe ori ramane la fel, dar uneori se mai introduc unele sunete in plus (acolo, o toba sau un acordeon, poate chiar si o trompeta). Totusi, fundalul sonor trebuie prelucrat. Si hai Adriane sa-l prelucram. Ce-i facem? Bagam un ritm mai accelerat, il combinam cu altul si facem "2 in 1"? Da stai, Nicule, ca e bun si asa! Nu, taica Valisor, trebuie sa-l facem sa sune putin mai aiurea, sa-i stricam calitatea, ca sa nu-si dea seama lumea ca e copiat. Trebuie sa fie cat se poate de prost facut, ca sa creada lumea ca e facut de noi.

3. ritm
melodia originala avea ritmul ei. Trebuie neaparat pastrat! Doar putin stalcit, dar in general trebuie sa ramana la fel.

De titluri, nume si subiecte nu mai zic nimic...oricum, "pumnii mei minte nu are" :)).

Despre originalitate nu mai sunt multe de spus, poate doar de dat un singur exemplu:
Un coleg de-al meu asculta intr-un timp aproape incontinuu o "melodie" de la Guta, in care ala se tot lauda ca "e ta-reee". Cred ca acesta e si titlul ei (Guta - Sunt Tare), desi nu sunt sigur. In fine, intr-o zi i-am spus ca maneaua aia e de rahat si ca-i copiata aproape in totalitate (in afara de versuri) dupa "Arash - Chori Chori" sau "Snow - Informer" (care e de fapt, melodia originala). El mi-a spus ca stie, dar parca tot mai faina e maneaua. A, mai zicea si ca versurile nu-i plac, dar maneaua suna bine. Cat de tampit poate sa fie omul ala...

Pe unii chiar nu-i inteleg. Nu inteleg cum de pot sa asculte manele. Majoritatea romanilor sunt saraci, abia reusesc sa-si castige existenta, se tarasc in mizerie si sunt nedreptatiti si priviti cu dispret de cei bogati. Ma intreb, astfel de romani, cum pot ei sa asculte si sa simpatizeze scarbele alea care se lafaie pe Taraf TV, care nu stiu cum sa se mai laude cu averea, cu viata pe care o duc, cu smecheria, cu faptul ca ei nu trebuie sa munceasca, cu faptul ca ceilalti sunt invidiosi pe ei? Omului simplu ii plac manelele. De ce? Greu de spus. Poate ca omul simplu nu vrea sa fie atat de simplu pe cat este. Manelele nu sunt o solutie.

Despre specimenele care canta manele nu sunt multe de spus. De fapt, nici nu merita sa vorbesti mult de ei. Asta ar insemna ca sunt importanti. Sunt toti niste dobitoci fara scoala, cu iq scazut, inculti, la fel de prosti ca prostii care ii asculta si ii considera niste zei. Mie mi-e sila de ei.
Manelismul este un templu al prostului gust. Manele, manelisti, incultura, prostie si prost gust. Acesta este manelismul. Nu cred ca mai este nevoie sa mai fac vreun comentariu privind vestimentatia manelistilor sau modul lor de comportare. Taraf TV...paradisul lor. Cea mai de cacao televiziune din cate au fost vreodata. Pe Taraf se baga lumea la facut dedicatii, baga "melodia", o lasa 10 sec, dupa care o schimba. La cerere, "un hit" poate fi difuzat de 3-4 ori consecutiv. Jalnic!

Cei care canta manele sunt cei pe care nu-i suport, dar incerc sa-i ignor, desi uneori este foarte dificil sa fac acest lucru. Pe cei care asculta manele, ii impart in doua categorii:

1. manelistii convinsi, care asculta orice manea doar pentru ca e manea si se cred "barosani de barosani, mafioti si hoti"
Acestia imi provoaca acelasi sentiment pe care mi-l provoaca si idolii lor. Desi incerc sa ma inteleg cu ei, nu rateaza nici o ocazie de a se da in spectacol si a baga celorlalti pe gat gusturile lor cele "atat de rafinate", de a se da mari genii si de a sustine in gura mare ca maneaua este muzica romanului, muzica care ii ajunge pana la suflet si care este mai presus decat celelalte genuri muzicale. In opinia lor, melodiile plagiate sunt "remasterizate si facute sa fie faine" (citat din spusele unui manelist convins). Nu vorbesc aiurea, cunosc destule persoane de acest tip.

2. persoanele care asculta cam toate genurile muzicale si asculta si unele manele
In mare parte, nu am nimic cu ei, majoritatea sunt oameni de treaba, nu asculta manelele plagiate si nici cele in care respectivul se lauda cu ce are el mai bun. Fiecare cu gusturile lui... Am o gramada de prieteni care se incadreaza in aceasta categorie, fapt care dovedeste ca i-am acceptat cu tot cu preferintele lor muzicale.

Replica oricarui manelist care citeste acest articol este: "daca tu nu asculti manele, de ce vorbesti despre un lucru despre care nu stii mare lucru?" De buna voie nu le ascult, dar am auzit destul de multe manele, stiu cam toate "hiturile" din ultima vreme. Acest lucru datorita celor din jurul meu, care in mare parte sunt manelisti (nu este vorba despre familia mea).
In ultimele 10 luni am auzit zilnic 5-6 manele in medie, de la un capat la altul. Cred ca este de ajuns ca sa-mi formez o parere. De-a lungul timpului, am purtat numeroase discutii, pe un ton civilizat, cu mai multi manelisti. Majoritatea celor cu care am discutat fac parte din categoria "2". Ei nici nu pot fi numiti manelisti, doar pentru ca asculta manele, dar in fine... Cei cu care am discutat (pe un ton aproximativ civilizat) si fac parte din categoria "1" o tin pe a lor, ca sunt manelisti pana la moarte, ca maneaua e cea mai tare, ca rupe tot, ca ei sunt inteligenti etc. Unul dintre cei mai infocati, cel care imi vine intotdeauna in minte cand pomenesc de categoria "1", este, pe cuvant, unul dintre cei mai dobitoci oameni pe care i-am intalnit. Nu a citit o carte in viata lui, abia reuseste sa lege corect doua cuvinte, are rezultate foarte slabe la scoala, desi isi toceste toate lectiile ca un disperat, uitandu-le imediat. El insa se crede mare barosan si geniu si asculta toata ziua cele mai scarboase manele.

Nu consider ca toti cei care asculta manele sunt prosti. Pana la urma, nu ei le canta. Prosti sunt numai cei care adopta exemplele prezentate de "artisti".

Nu pot spune ca sunt antimanelist, ci mai degraba anti-manele. Manelele nu le ascult, daca le asculta cei din jur plec sau daca nu pot sa fac acest lucru, incerc sa le ignor. Nu cred ca am refuzat vreodata sa vorbesc cu cineva doar pentru ca asculta manele. Pana la urma, nu gusturile muzicale sunt cele mai importante. Nu cred ca ar trebui sa ma cert cu cineva din cauza muzicii pe care o asculta sau o ascult. Lasand deoparte gusturile muzicale, as putea lua alt exemplu: daca prietenului meu ii place inghetata "X", pe care eu o detest, preferata mea fiind inghetata "Y", pe care el, la randul lui, o considera cea mai rea inghetata. Ar trebui sa ma cert cu el din cauza aceasta? Cred ca nu. Stiu ca exemplul luat este banal, dar in esenta reprezinta acelasi lucru cu gusturile muzicale.

Multi manelisti iti servesc drept replica faptul ca esti rasist daca nu asculti manele. Costi Costita si majoritatea tarfelor care canta manele sunt romani si albi.

Rostul acestui articol nu este sa lanseze o campanie antimanele sau sa schimbe mentalitati. Eu doar mi-am exprimat parerea in legatura cu acest subiect si astept sa o faca si altii, prin comentarii. Cine se oftica, treaba lui. Cine injura, e un dobitoc.

In incheiere, nu esti antimanelist daca nu asculti manele, nu esti antimanelist daca nu suporti manelele, pe cei care le canta si acolitii acestora. Nu esti rasist daca nu agreezi un gen muzical. Multi spun ca "nu exista petrecere fara manele". Cred ca vor sa fie glumeti...

Acum, "10 pasi simpli in a creea o manea", care umbla pe net de cativa ani, chestie amuzanta, dar care spune adevarul cat se poate de bine:


CUM SA FACI O MANEA DE SUCCES IN 10 PASI SIMPLI

PASUL 1
Nume de bastan (Elvis, Florin Fermecatoru', Englezu', etc).

PASUL 2
Incultura generala obligatorie.

PASUL 3
IQ mai mic decat numarul de la pantofi.
Castigarea unui loc in categoria prosti, dar multi.

PASUL 4
Posesie (sau achizitionare pe parcurs) limuzina, castel, faraoanca si boraci (puradei).

PASUL 5
Rude-n puscarie.

PASUL 6
Imagine
I. Bijuterii - Lant, ghiul si bratara de aur - mai mult de ? din greutatea corporala
II. Freza - 2 parti gel, o parte par
III. Hainele - Cat mai stralucitoare si de prost gust
a. Camasa (alba sau neagra)
b. Pantaloni (preferabil negri)
c. Pantofi de lac
d. Vesta, manta sau capa

PASUL 7
Versuri

I. Vocabular obligatoriu: bani, dusmani, tigani, golani, femei, fetite, printesa, bautura, dolari, aur, parai, lovele, milionar, Mercedes, celular, inima, suflet,
Dumnezeu, viata, valoare
Interjectii : oooooooof, ah, sha-la-la, cicalaca-cichicha, etc

II. Sunt admise
a. greseli gramaticale
b. verbe - conjugare si acord
c. substantive - plural la alegere
d. greseli de tipul "la toti", "lu' copilu' meu" si din seria "casa" -
"as vrea ca sa te regasesc"
e. versuri albe
f. rime cu acelasi cuvant
g. metafore duse la extrem ("floarea florilor", "sugativa-n
portofel")
h. cuvinte straine ("bambina", "ragazza", etc)

PASUL 8
Subiecte
I. iubirea
a. relatiile
1. cu mai multe femei
2. reusite
3. nereusite (vezi parasire)
b. parasire
1. pentru altul / alta (merge si homo)
2. pentru bani
3. pentru ambele
4. moarte
II. familia
a. copiii
b. nevasta
c. fratele > > bunastare, parasire sau lauda

III. banii
a. detinerea lor in cantitati mult exagerate
b. risipa fireasca
c. invidia celorlalti

IV. lauda proprie (bogatie, bunastare, performante sexuale, sex-appeal, performante muzicale)

PASUL 9
Melodia
I. instrumente consacrate
a. acordeon
b. orga proasta
c. instrument de suflat
d. tobe de sintetizator cu generozitate
II. voce
a. optionala si/sau chinuita
b. ecou
c. accent obligatoriu
d. rap inclus
III. originalitate facultativa

PASUL 10
Videoclip
I. miscari necesare (pt. manelist)
a. stanga-dreapta (maxim doi pasi)
b. pocnire din degete
c. zambet cuceritor
II. 15-20 de fete dotate care sa-si agite echipamentul
III. decor prost (sau inexistent)
IV. lumini cat mai colorate
V. cateva masini decapotabile in care sa cante barosanu' 

Si prietenii ma vor urî

...si putin imi pasa

Incep sa ma intreb daca sunt eu o persoana enervanta, egoista si mandra. Recunosc, sunt putin din fiecare, dar intotdeauna am fost inconjurat de prieteni. Acum insa, cel putin in ultima vreme, stau cam prost la acest capitol. Culmea, am impresia ca nu e vina mea. Si chiar sunt convins de acest lucru. Sunt nevinovat ca un prunc. Dar totusi ceva se intampla... Sa dau un exemplu:

Aseara se trezeste un prieten sa ma intrebe cum se dau massuri pe yahoo messenger. Nu are internet de prea multa vreme si e nestiutor. I-am zis sa-l injure pe cel care i-a zis de massuri si sa-i multumeasca lui Doamne Doamne ca nu stie sa le trimita. I-am explicat ca massurile sunt niste porcarii, ca sunt menite sa enerveze lumea, sa nasca cat mai multe ignoruri...dar degeaba. El insista. Voia neaparat sa stie cum se dau massuri. Am fost nevoit sa-l refuz; i-am spus ca nu vreau sa-l am pe constiinta. M-a rugat frumos. M-am tinut tare pe pozitie. Am incercat sa-l conving ca e mai bine ca deocamdata sa nu stie; parerea mea este ca va fi pregatit pentru a-si asuma asemenea cunostinte atunci cand va fi dat primul ignore din cauza massurilor. Atunci va fi destul de barbat sa faca fata noilor descoperiri. Degeaba...litere tastate in zadar.
La un moment dat se opreste insa. Uau, ce bine ca s-a linistit! Trebuie sa recunosc ca eram cat se poate de fericit. Inca un suflet salvat! Deodata insa simt ca mi se duce covorul de sub picioare: nenorocitul ma anunta plin de mandrie ca tot a aflat!
Bineinteles, ma catalogheaza "bulangiu". Ramane de vazut cum va folosi noile cunostinte. Sper sa ramana intr-un colt al mintii: la lucruri inutile, care merita a fi uitate. Ce va fi mai departe, vom vedea...

Un alt exemplu se leaga tot de maleficul Internet. Ce naiba, este deja o moda ca atunci cand dai de Internet sa macelaresti limba romana in scris? Ma refer la celebrul Limbaj mIRC`caresc, bineinteles. Nu-mi place sa-mi vad prietenii folosindu-l, uitand de toate legile scrierii. Nu, oameni buni, ortografia nu este numai pentru scoala! Si daca ignorarea ortografiei ar fi cel mai rau lucru...
Eu incerc sa-i corectez pe oamenii astia. Stiu ca ii stresez cu replici de genul << "l-am", nu "lam"; "m-am", nu "mam"; "cum", nu "qm"; "cred ca", nu "crek">> si asa mai departe. Din pacate sunt cuprinsi in totalitate de mrejele acestui limbaj care se vrea a fi cool si se supara cand le atrag atentia. Mai si incep sa se dea interesanti...

De mult am incetat discutiile de pe internet cu anumiti amici (cu cate o frumusete de "ignore") si asta numai pentru ca in fata tastaturii devin alte persoane, de nerecunoscut.

Cum este si normal, acum ma intreb: sunt o persoana chiar atat de stresanta si enervanta? Cer prea mult de la oameni?

Mami , Tatiiii vreau PISII

Don't worry, it's only envy!

Sa zicem ca tocmai ti-ai cumparat un computer. Ti-ai batut pana acum parintii la cap, i-ai stresat zi si noapte, dar pana la urma ti-au cumparat. "Informatician facem din tine puiu' mamii". Acum, problema care se pune (si care) este cum folosesti acest computer? Bun, sa zicem ca la inceput esti nub si nu stii sa faci prea multe lucruri cu el. Nu conteaza, se invata. Pentru inceput, ajunge sa stii numai cum sa pornesti "besepleierul", "uinampul" si sa-ti bati parintii la cap in continuare sa-ti puna net, ca sa poti comunica in voie cu vecinul de camera. Printr-un mic efort, "puiu' mamii" se alege si cu o conexiune la internet (ca deh, "Tatiii, vreau niet!"). Bineinteles, primul lucru pe care il va face va fi sa instaleze "mesăngerul"; daca are "mesăngerul" are totul. Peste o luna doua isi pune un antivirus (nu stiu de ce cred eu ca va opta pentru Norton :) ) si un firewall, ca sa se apere de "hecări" (intr-o zi va fi si el unul). Yahoo Messenger este intr-adevar un program foarte util, dar totusi sa stai toata ziua pe messenger si sa dicuti aiurea tot felul de porcarii numai de dragul de a discuta nu mi se pare un lucru firesc. Si totusi, chiar nu pot sa-mi dau seama cum de a devenit acest lucru pentru unii un hobby. Si "unii" aia chiar sunt multi. Altceva nu stiu sa faca: si-au luat pc-ul numai pentru a sta pe messenger aiurea; din cand in cand se mai uita la un film si mai asculta vreo melodie. Unii care invata sa mai foloseasca browser-ul (internet explorer, care altul?) mai intra pe cateva siteuri porno si pe tot felul de chaturi tampite. Si atat. Inainte mai era la moda si mircul. Toata spuma "luzărilor" se aduna pe un canal de mirc si se mircuia acolo...si in acelasi timp punea bazele Limbajului mIRC`aresc, care mai tarziu a fost perfectionat pe Yahoo Messenger. Tot cei care printr-o minune au invatat sa foloseasca cat de cat browser-ul (tot IE) si-au mai facut profil si pe site-uri cum sunt HI5, Lovehappens si prostia aia pe care o mai vedeam prin casuta de mail ("Szthuff, when is your birthday?"). Dupa studii intense, indivizii isi personalizeaza profilul. Si doamne, cand ma uit pe cate un profil de HI5, chiar nu stiu ce sa fac: sa rad sau sa plang? Oricum, rasul invinge intotdeauna. Nu e un ras de ala sanatos, ma intelegeti. Un ras sictirit. Toti durii cu muschi virtuali, cu "tovarasi si dusmani", cu "faraoance", arme, haine de "repări" etc trantesc cate un zambet cuceritor prin pozele postate, ca sa arate tuturor cat sunt de penibili. Si mai vor si comentarii. Bineinteles, doar utilizatorii inregistrati pot posta comentarii, asa ca de obicei acestea sunt pozitive. Prostul pe prost lauda.
Sa recapitulam: yahoo messenger, 1-2 filme, muzica (ce altceva decat manele?), yahoo messenger, mirc si hi5. A, eram cat pe ce sa uit de yahoo messenger. In rest nimic. Nici nu s-au obosit sa mai invete si altceva. De exemplu, sa invete sa foloseasca un computer cum trebuie, sa fie in stare sa instaleze un sistem de operare, un program, sa stie cum sa umble prin setarile anumitor programe etc. Nici nu-i intereseaza...dar mai exista internetul! Internetul ii pasioneaza. Se viseaza mari "hecări", mari Don Juani pe messenger si HI5. Mai afla de un forum unde se inregistreaza, posteaza (bineinteles, aiurea, fara sa aiba habar de regulile scrise si nescrise ale forumismului) si primesc avertisment sau ban. Si incepe furtuna: "ba dobitocilor dc meati dat ben? las' k vin eu cu baietzasii ji va ardem. Ji akuma invatz s hecuiesc un forum ji vedetzi voi. Va dau flood!". Apropo de flood, mi-am amintit de vremea cand mai frecventam huburile DC: de fiecare data cand primea unul kick, se intorcea cu amenintarea univerala: "ba va dau flood cas hecăr!". Pun pariu ca 99% dintre ei habar n-aveau de semnificatia termenului "flood". In schimb, erau hackeri. Sunt unii care se cred cei mai mai "hecări" dupa ce folosesc o prostie de program si fac cine stie ce tampenie pe yahoo messenger, pe care nu o observa nimeni . Mai sunt si "hecării dă pă mirc". Si aerele...regii internetului, Don Juan(i) de #ROMANIA etc.
Si in incheiere, vine intrebarea care ma framanta de prea multa vreme ca sa o tin numai pentru mine: daca isi cumpara computer si-si pun net numai de dragul chatului, de ce mama naibii trebuie sa-si cumpere unul performant (de 5 ori mai bun decat al meu) si o conexiune de aia de care pupa numai universitatile? De prosti? Din nestiinta? Teribilitate? Sa ma faca pe mine invidios si sa scriu aceasta cugetare plina de invidie?


uitati ultima intrebare...

Datul cu parerea

Cine spunea ca nu mai exista bunatate, darnicie si pomana in lumea asta? Nu mai stiu sigur, dar cu siguranta se insela! Daca bani sau alte lucruri materiale nu se dau, ca prea e saraca lumea, se dau, in schimb, pareri si tot felul de sfaturi, care mai de care mai... "documentate". La asa ceva oricine se pricepe.

Indiferent de subiect, peste tot se gasesc "specialisti" pregatiti sa contrazica orice, sa faca afirmatii revolutionare, dar complet aberante si nedocumentate, sa faca acuzatii si sa gaseasca scuze, sa gaseasca te-miri-ce conspiratii si alte minunatii de felul acesta. Nu spun ca nu e bine sa isi dea omul cu parerea, nicidecum, dar sa fie in stare sa si-o argumenteze. Altfel, e doar vorba goala.

Este bine sa nu fii unul dintre cei care "tac si inghit". Este bine sa ai parerile tale, sa ti le expui ori de cate ori ai ocazia. Dar nu numai atat! Parerile tale pot fi pur si simplu eronate, din cauza lipsei de informatii, experienta, obiectivitate - lipsa adevarului. De multe ori insa, adevarul este modelat in functie de anumite situatii si nevoi, ceea ce duce la un adevar personal - fiecare cu dreptatea si adevarul lui. Cam asta inteleg eu prin "pareri impartite". Nu pareri impartite in stanga si in dreapta, ci pareri care expun fiecare in parte un adevar, dar sunt contrare. In mod evident, parerile contrare nasc discutii aprinse, starnesc orgolii, se adapteaza si evolueaza. Pana cand ajung identice sau pur si simplu nu ajung nicaieri. Comunicarea este un factor important in cunoastere si este, asadar, un lucru bun.

Dar daca uneori comunicarea lipseste, sau o apuca pe o cale gresita?
E de rau atunci. Lipsa de comunicare nu poate aduce nimic bun si indeparteaza adevarul. Comunicarea bazata numai pe vorbe in vant de asemenea.

Ziarele, televiziunile, blogurile, forumurile: toate ajuta la comunicare. Se face comunicarea intr-un mod adecvat? Este benefica? Uneori da, alteori NU!

Exista tot felul de ziare, emisiuni TV, bloguri sau forumuri, unde "experti" din diverse domenii isi expun parerile de doi lei vechi (fara argumente clare, fara o baza documentata) asupra unor subiecte care ii depaseste in mod vadit si o fac in asa fel incat sa para ca ei detin adevarul suprem; publicul ii crede, la fel cum ar crede pe un alt asemenea"expert" care ar sustine exact contrariul. Traim in era (dez)informatiei si este tot mai greu sa deosebesti adevarul de minciuna, realitatea de fantezie. Poate chiar imposibil, cine stie.

Dupa ce ai auzit o stire si parerea unui mare "specialist", trage adanc aer in piept si spune: "Da, am aflat ceva, dar cu siguranta nu este adevarul". Apoi, poti incepe sa te documentezi, sa asculti alte pareri si sa judeci de unul singur.

Acum, judecand la rece, sa intram putin pe un sait de stiri. Citim cateva dintre ele (constientizam faptul ca sunt scrise de oameni - fiinte limitate - nu de niste entitati omnisciente), citim si comentariile lasate de oameni ca noi. Observam ca multi se incadreaza in categoria celor care bat campii. Acestia sunt marii cunoscatori ai zilelor noastre. Sunt ironic, evident. Unii care nu au vorbit cu Mutu nici macar o data in viata afirma sus si tare ca e un om de nimic, ca nu a jucat bine la Euro pentru ca s-a dus in America, unde a asistat la nasterea fiicei sale. Altii, mari istorici si analisti politici condamna pozitia Romaniei fata de problema Caucazului folosind cuvinte precum "lasi", "pupincuristi", "moscoviti", in timp ce mari specialisti de 15 ani (maxim - daca au mai mult, inseamna ca au probleme serioase) sustin ca ei cunosc adevaratele cauze ale razboiului dintre Rusia si Georgia, il acuza pe presedintele Saakasvili ca este nebun si idiot, pe Medvedev ca este idiot si nebun, iar pe Putin ca este pur si simplu nebun. Ca sa vezi, unde erau geniile. Nu se cunosc toate subtilitatile acestui conflict nici de catre adevaratii experti, nici de catre presedintii statelor implicate, mai mult sau mai putin, in conflict. In schimb, le stiu ei pe toate. Ca sa vezi...

Sa ne amintim ca toti suntem oameni, ca gresim, ca este normal sa facem acest lucru si sa tinem minte doua lucruri:
1. Cand ne expunem o parere sa fim constienti de faptul ca nu detinem adevarul absolut;
2. Sa nu-i credem pe cei care pretind acest lucru.

Poate asa vom fi mai temperati in discutiile cu ceilalti pe diverse teme, dar mai ales in orgoliul nostru de mari "experti". Inainte de a judeca oameni din ce auzim prin ziare (mai ales cele de scandal), sa ne gandim ca personalitatea unui om este mult mai complexa decat ceea ce este dezvaluit intr-un articol scris de un ziarist care nici macar nu cunoaste persoana despre care scrie. Sau cand aflam ca nu stiu ce personalitate este criticata intens de presa pentru o fapta savarsita, inainte sa aruncam si noi cu noroi, ar fi bine sa ne punem in locul acelei personalitati si sa ne gandim ce motive a avut, ce anume l-a impins spre a face asa ceva. Nu vom afla, evident, dar sa ne gandim ca exista detalii pe care noi nu le cunoastem, pe care nici presa nu le cunoaste si care l-ar putea schimba pe acel om din proscris in erou.

Sa folosim ratiunea, caci fara ea suntem doar niste animale...